STUDIUL FORMĂRII COMPUȘILOR COORDINATIVI AI CUPRULUI (II) CU CICLOHEXIL-TIOSEMICARBAZONA 2- ACETILPIRIDINEI ÎN SOLUȚIE

Elena TUTOVAN, Tatiana ISAC-GUȚUL, Mirela RUGA, Roman RUSNAC, Angela Sîrbu, Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

A fost studiat procesul de formare a complecșilor Cu(II) cu ciclohexil-tiosemicarbazona 2-acetilpiridinei în soluție. S-a stabilit că în spectrul electronic de absorbție a ligandului în soluție există un maxim la lungimea de undă 309 nm, iar în spectrul de absorbție al complexului sunt două maxime – la 294 nm și 385 nm. S-a determinat că intensitatea maximului de absorbție a complexului scade la creșterea pH-ului soluției, însă această scădere nu este considerabilă. Prin metoda Ostromisslensky–Job și metoda de saturație a fost stabilit că compoziția compusului coordinativ în soluție corespunde raportului stoechiometric M:L = 1:1. Prin metoda Komari a fost determinată valoarea constantei de stabilitate a complexului, egală cu 5,731·10⁶ L·mol⁻¹. Variația potențialului Gibbs al procesului de formare a complexului în soluție este egală cu −37,908 kJ·mol⁻¹.

Cuvinte-cheie: tiosemicarbazona, complex, constanta de stabilitate, metodele Ostromisslensky–Job, de saturație, Komari.

DOI:https://doi.org/10.59295/sum6(186)2025_34