PRESA SCRISĂ – „TIGRUL DE HÂRTIE” AL REGIMULUI COMUNIST DIN ALBANIA

Elsa STAVRO Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi (România)

Rezumat

Pornind de la diferitele puncte de vedere ale cercetătorilor asupra rolului şi puterii media în regimurile totalitare, articolul pune faţă în faţă două atitudini: cea a statului monopartinic şi a liderului Hogea referitoare la importanţa media şi „libertatea şi drepturile constituţionale ale ziariştilor şi poporului de a se exprima liber” şi cea a poporului, care nu avea încredere în aceste instrumente. Transmiţând doar demagogia regimului dictatorial, mass media, în mod special presa scrisă, lăsa neatins tot ceea ce nu se înscria pe linia succeselor şi realizărilor în construirea socialismului. Această distanţare de realitate dă naştere dualismului media din această perioadă: importanţa pe care i-o acorda regimul şi indiferenţa din partea maselor. Indivizii curajoşi, care ştiau că din acest vârtej al fricii căruia nimeni nu-i scăpa nu erau excluşi nici ziariştii, găseau alte variante de a se exprima. Indignarea lor, adresată vârfului piramidei puterii, prindea glas prin ce aveau oamenii la îndemână – de la declaraţii anti-partid scrise pe cearşaf la invenţii inedite, dar nu se transmitea prin presă, ceea ce demonstrează că acest instrument al propagandei, care purta puterea demagogică a întregului regim, era, în ochii poporului, un „tigru de hârtie”. Cuvinte-cheie: Albania, media, presa scrisă, regim totalitar, sistem monopartinic, propagandă, Partidul Muncitoresc Albanez.