DUBLETE GRECO-LATINE ÎN TERMINOLOGIA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ

Eugenia MINCU Institutul de Filologie al AŞM

Rezumat

Studiul propune o analiză complexă a dubletelor greco-latine în formarea terminologiei medicale româneşti şi corelarea acesteia la terminologia medicală universală. Componenta latină a dubletelor se include în vocabularul fundamental al limbii române, cu o utilizare interdisciplinară, moştenită din limba latină, şi formează terminologia medicală, nivel naţional. Componenta greacă a dubletelor formează terminologia medicală, nivel universal, şi deţine statutul de afixoid, susceptibil a se combina cu: a) baze lexicale neautonome; b) sufixe; c) unităţi lexicale autonome. La nivel naţional, ne referim la o terminologie proprie unei limbi, unei culturi; la nivel internaţional – la o terminologie care neutralizează parţial diferenţele interlingvistice şi deţine un statut translingval. Limbile greacă şi latină, stratificate (deoarece nu au evoluat), furnizează unităţi lexicale preponderent monosemantice (concepte-invariantă), dar care, utilizate intra- /interdisciplinar, formează concepte-variante. Neologismele terminologice (formate în baza afixoidelor), odată îmbrăcând haina naţională, se includ în terminologia naţională, termenii rezervându-şi statut internaţional. Aceasta facilitează unificarea, planificarea, standardizarea terminologiei internaţionale. Cuvinte-cheie: medicină, terminologie naţională, terminologie internaţională, dublete greco-latine.