GRIGORE VIERU ŞI LUCIAN BLAGA: PO(I)ETICA DORULUI, SACRULUI,

Dan VEREJANU Institutul de Filologie al AŞM

Rezumat

Autorul realizează o paralelă între poezia şi arta poetică a lui Lucian Blaga şi cea a lui Grigore Vieru. Sunt relevate anumite similitudini tematice şi motivice, cum ar fi destinul, „veşnicia care s-a născut la sat”, iubirea ca stare complexă (dorul), dialogul cu Dumnezeu, izvorul şi fântâna, visul şi somnul, lumina şi întunericul (bezna). Influenţa lui Blaga este urmărită atât la nivel stilistic, cât şi la nivelul viziunii. Grigore Vieru coboară în zona subterană a spiritului uman, dând expresie abisalului, asupra căruia Blaga meditează în opera sa filosofică (în special în Trilogia culturii). Autorul consideră profund marcate de modelul Blaga şi aforismele lui Grigore Vieru, adunate sub genericul Mişcarea în infinit. Discursul liric şi discursul filosofic se îmbină organic, formând lirosofia. Cuvinte-cheie: influenţă, mister, abisal, spaţiu (ondulat), timp („marea trecere”), „puterea creatoare”, expresionism, sacru.