ROMÂNIA ÎN CADRUL RĂZBOIULUI DE COALIŢIE (1941-1945)

Alesandru DUŢU Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, România

Rezumat

Toate cele trei războaie majore în care a participat România după crearea statului naţional modern (1859) au fost războaie ale coaliţiilor împreună sau împotriva unora dintre cele mai mari puteri din lume către acel moment. În ciuda dorinţei anumitor propagandişti de a promova imaginea de „războinici” sau „imperialişti” români pregătiţi în perioada interbelică să atace vecinii lor pentru acapararea de noi teritorii, realitatea istorică, bazată pe documente incontestabile, fapte şi acţiuni, dezvăluie adevărul că doctrina militară românească prevedea doar un război pentru a proteja interesul naţional legitim, un război pentru apărarea unităţii naţionale şi a integrităţii teritoriale. În consecinţă, convenţiile militare, iniţiate sau la care s-a alăturat România au avut un caracter defensiv, în conformitate cu principiile politicii externe şi cu standardele internaţionale. Cu toate acestea, pe arena internaţională România devine, treptat, izolată, mai ales după împărţirea sferelor de interes în Europa de Est între Germania şi Uniunea Sovietică. Şi din iunie 1940 România nu a avut obiective privind anexarea teritoriilor ocupate care nu-i aparţineau. Cuvinte-cheie: război, unitate naţională, integritate teritorială, al Doilea Război Mondial, România, Europa de Est, Germania, Uniunea Sovietică.