AMBIGUITĂȚILE LEXICALE ÎN TRADUCEREA ROMANULUI ET SI C’ÉTAIT VRAI DE MARC LEVY

Angela GRĂDINARU Université d’État de Moldova

Rezumat

Obiectivul principal al acestui studiu constă în a aborda rolul ambiguităților în traducere. Identitatea și cvasiidentitatea formală a termenilor omonimi și paronimi poate genera mai multe interpretări. Acest fenomen reliefează coraportul dintre planul formelor şi planul sensurilor. Locutorul este pus în situaţia de a alege cuvântul potrivit contextului. Orice formă căreia i se pot asocia mai multe semnificaţii este virtual ambiguă, iar unele omonime și paronime îşi păstrează ambiguitatea chiar şi în context. Ambiguitatea interlinguală este condiţionată de normele subiective ale Imaginarului Lingvistic ce se manifestă prin asocierea a două omonime sau paronime interlinguale şi prin formarea alianţelor omonimice și paronimice la nivel interlingual. Cunoaşterea conţinutului semantic al fiecărui cuvânt din întregul sistem lexical al limbii, utilizarea lui în deplină corespundere cu noţiunea dată constituie condiţia primordială pentru exprimarea precisă a ideilor în actul comunicării concrete. Un cuvânt folosit inadecvat conform sensului pe care-l exprimă poate duce la o gravă denaturare a ideii exprimate. Un aspect caracteristic ambiguităţii este acel al alternativei în limbă, ce are ca scop de a-l pune pe emiţător şi receptor în situaţia de a alege. În multe cazuri, problema alegerii nu se pune în faţa locutorului, deoarece contextul lingvistic selectează din semnificaţiile formelor identice sau cvasiidentice sensul potrivit contextului. Fie că e vorba de omonimie, paronimie sau polisemie, fie că e vorba de o unitate lexicală sau o structură sintactică, orice formă căreia i se pot asocia mai multe semnificaţii este virtual ambiguă şi poate fi examinată izolat, în afară de orice context de utilizare. De asemenea, ne-am propus să analizăm acest fenomen în baza unui experiment realizat cu studenții. Prin urmare, în prezentul studiu am încercat să demonstrăm că mânuirea unui cuvânt este o artă destul de dificilă care presupune o perfecţionare pe parcursul întregii vieţi. Necesitatea unei astfel de cultivări trebuie s-o simtă fiecare vorbitor, dacă vrea să fie înţeles cu precizie în orice situaţie comunicativă şi de către orice interlocutor. Cuvinte-cheie: ambiguitate lexicală, ambiguitate semantică, context, falși prieteni ai traducătorului, emițător, omonim, paronim, polisemie, receptor, traducere.