MIȘCAREA UMANĂ: O ANALIZĂ CONTRASTIVĂ BAZATĂ PE TEXTELE NARATIVE ENGLEZE ȘI ROMÂNEȘTI

Olesea BODEAN-VOZIAN, Cornelia CINCILEI Moldova State University

Rezumat

În ultimele decenii, o serie de studii interlingvistice au fost dedicate conceptualizării mișcării, cea mai mare influență având-o cercetările lui Leonard Talmy în tipologie (1978, 1985, 1991, 2000). L.Talmy (1991) a divizat limbile în două tipuri: limbi verbale sau limbi cu încadrare verbală sintetică și limbi satelitare sau limbi cu încadrare verbală analitică, în dependență de felul în care acestea redau Traseul – schema principală a unui eveniment de mișcare. Limbile verbale tind să codifice Traseul în verb, lăsând Modalitatea mișcării pe seama gerunziilor, adverbelor sau o omit, în timp ce limbile satelitare exprimă Traseul mișcării prin particule numite „sateliți”, iar în prim-plan redau Modalitatea mișcării (în verb). Prezenta lucrare analizează mișcarea umană ca un subtip de mișcare, comparând mijloacele prin care limbile engleză și română o conceptualizează, axându-se, în primul rând, pe componenta Modalitate, în termeni de gradul de granularitate al informației și, în al doilea rând, pe Traseu, în termeni de conceptualizare a direcționalității mișcării. Cuvinte-cheie: mișcare, conceptualizare, limbi verbale, limbi satelitare, Traseu, Modalitate, texte narative.