ETICA AUTONOMIEI ŞI ETICA AUTENTICITĂŢII. AFINITĂŢI, DISTINCŢII ŞI OPOZIŢII

Daniel NICA Universitatea din București

Rezumat

Atât etica autonomiei, cât şi etica autenticităţii pot fi sintetizate prin aceeaşi exigenţă metaforică de a deveni propriul tău stăpân. Aceasta nu este doar o simplă coincidenţă. Conceptul de autonomie şi conceptul de autenticitate sunt con-cepte morale care poartă amprenta atomismului social, accentuând rezistenţa individului uman faţă de presiuni totaliza-toare şi holiste. Ca atare, cele două concepte sunt caracterizate de aceleaşi opoziţii dintre „interior” şi „exterior”, dintre auto- şi hetero-, dintre „propriu” şi „străin”. Cu toate acestea, o analiză atentă va dezvălui o serie de distincţii concep-tuale dintre etica autnomiei şi etica autenticităţii, distincţii ce vor face vizibilă tensiunea dintre un ideal iluminist al autoguvernării şi un ideal romantic (sau, într-un sens mai larg, contra-iluminist) al autoapartenenţei. Primul subliniază importanţa raţiunii în crearea unei comunităţi a individizilor ce se autolegislează moral, în timp ce al doilea subliniază importanţa emoţiilor, înclinaţiilor şi instinctelor pentru procesul împlinirii de sine şi al autoexprimării. Cuvinte-cheie: autonomie, autenticitate, guvernare de sine, autolegislare, autoapartenenţă, exprimare de sine, ra-ţiune, emoţii.