CONTRASTUL ÎN FILOSOFIE: O PERSPECTIVĂ HERMENEUTICĂ
Zinaida ROMANCIUC, Universitatea de Stat din Moldova
Rezumat
Acest articol are ca scop analiza contrastului ca metodă de a explora idei opuse, dar prin prisma evoluției sale istorice. În gândirea filosofică greacă, contrastul lui Aristotel și Platon este unul dintre cele mai marcante. Platon susținea
existența lumii Ideilor, transcendentă și perfectă, în timp ce Aristotel, sublinia importanța experienței realității observabile. Această diferență între idealismul platonic și realismul aristotelic a marcat profund filosofia occidentală,
începând de la conceptele despre cunoaștere și realitate, până la etică și politică. Filosofia carteziană insistă asupra
dualismului minte-corp, o abordare care subliniază existența unor categorii diametral opuse și complementare. Acest
dualism servește drept bază pentru înțelegerea antonimiei, care sunt văzute ca expresii lingvistice reflectând opoziții
fundamentale în structura realității. Dimpotrivă, în filosofia modernă, contrastul capătă noi forme, fiind în centrul
unor dezbateri esențiale. Un exemplu este contrastul între empirism și raționalism, două școli de gândire care au
dezvoltat metode diferite pentru cunoașterea lumii.
Cuvinte-cheie: contrast, realism, idealism, rationalism, dialectică, cartezianism.
