ECHIVALENȚĂ SEMANTICĂ ȘI ADAPTARE CULTURALĂ ÎN TRADUCEREA CONCEPTELOR METAFIZICE DIN OPERA LUI EMIL CIORAN

Oxana CĂPĂȚÎNĂ, Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Traducerea operei fragmentare a lui Emil Cioran nu este doar un transfer de cuvinte, ci și redarea unui univers ideatic și afectiv complex. Fragmentele sale funcționează ca unități dense de reflecție, unde forma și conținutul sunt inseparabile. Traducătorul trebuie să redea nu doar sensul literal, ci și tensiunea existențială a textului. Coeziunea internă se realizează prin pronume, adverbe și structuri modale, iar lexemele recurente creează câmpuri semantice încărcate afectiv, complicând echivalența fidelă. Traducerea devine astfel un act hermeneutic, nu mecanic. Limbajul fragmentar activează rețele de sens contradictorii, iar afirmațiile paradoxale sau analitic false provoacă reflecție și dezvăluie sfâșierea interioară a eului. Traducătorul trebuie să păstreze ambiguitatea și tensiunea discursului. Interogațiile retorice, ironia și paradoxul destabilizează certitudinile cititorului. În concluzie, traducerea lui Cioran implică recrearea stilistică, iar traducătorul devine co-creator al sensului, nu simplu intermediar lingvistic.
Cuvinte-cheie: logică narativă clasică, logică argumentativă clasică, corespondență lexicală, corespondență ideatică, corespondență structurală, marcaj stilistic depreciativ, autonomie textuală.

DOI: https://doi.org/10.59295/sum10(220)2025_10