TEXTUALIZARE DISCONTINUĂ ȘI COEZIUNE LATENTĂ LA EMIL CIORAN: O LECTURĂ TRADUCTOLOGICĂ

Ludmila ZBANȚ, Oxana CĂPĂȚÎNĂ, Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Textul fragmentat cioranian reprezintă un discurs atipic, situat între literatură, filosofie și traductologie. Fragmentele funcționează ca unități autonome, dar interdependente, solicitând o lectură interpretativă specifică. Coerența nu se sprijină pe continuitatea narativă, ci pe relațiile subtile de sens – echivalență, incluziune, intersecție semantică. Repetițiile, coreferințele și contiguitățile creează o memorie internă a textului, în timp ce absența conectorilor obligă la reconstruirea implicită a relațiilor. Traducătorul trebuie astfel să redea nu doar lexemele, ci tensiunea, ambiguitatea și structura fragmentară. Macrostructurile și titlurile fragmentează și unifică totodată discursul, iar coerența rezultă din identitatea tematică și diferențele rematice. Interogațiile retorice, paradoxurile și aforismele construiesc un dialog tacit cu cititorul. Relațiile parte–întreg susțin dinamica sensului și cer interpretarea presupozițiilor culturale, iar iconicitatea vizuală a fragmentului trebuie păstrată. Astfel, textul devine un laborator al coerenței implicite, cerând o hermeneutică activă.
Cuvinte-cheie:presupoziții culturale, textualizare, incluziune parte-întreg, macrostructuri semantice, dimensiunea pragmatică a noțiunii, incluziune hiperonimică, coerență holistică a textului-sursă, identitate referențială.

DOI: https://doi.org/10.59295/sum10(220)2025_20