MISIUNEA ŞI VALORILE UNIVERSITĂŢII DE STAT DIN MOLDOVA
Gheorghe CIOCANU Rectorul Universităţii de Stat din Moldova
Rezumat
Începând cu anii 2000, statele-membre şi asociate ale Uniunii Europene au adoptat un set de legi şi acte normative care conduc la schimbări şi transformări importante în sistemele de funcţionare şi manageriale ale universităţilor. Însă din momentul determinării numitorului comun – integrarea europeană – aceste transfor- mări trebuie să conducă la schimbări în mentalitate, schimbări în atitudini, schimbări în concepţii, schimbări în management, schimbări în cadrul generaţiilor… Proiectat pentru sistemul educaţional, cuvântul „schimbare” se identifică cu obiectivele Procesului de la Bologna care vor mobiliza la compatibilizarea sistemului educa- ţional naţional cu cel european. Sunt nişte schimbări incomparabile cu cele anterioare şi este necesar să con- ştientizăm două momente cardinale: cunoaşterea este marfa cea mai valoroasă şi sursa cea mai importantă în dezvoltarea economico-socială durabilă, iar investiţiile în sistemele de educaţie, cercetare şi inovare sunt condiţii necesare pentru modernizarea lor. Astfel, misiunea strategică constă în generarea unei resurse umane naţionale înalt competitivă, capabilă să funcţioneze şi să asigure eficient societatea actuală şi viitoare. Aşadar, drept rezultat, toate acţiunile şi proiectele concrete vizează orientarea sistemelor de educaţie, cercetare şi inovare spre necesităţile beneficiarilor acestora, inclusiv anticiparea şi satisfacerea proactivă a nevoilor actuale şi de perspectivă ale pieţei de competenţe. De o importanţă colosală este stabilirea unui parteneriat între univer- sităţi şi angajatori, un teren de dialog continuu, deoarece există un dezinteres simetric între piaţa muncii şi absolvenţii acestor universităţi. Atâta timp cât acreditarea universităţilor nu specifică performanţele unei uni- versităţi sau clasificarea şi ierarhizarea universităţilor după performanţe, diplomele universitare, indiferent unde au fost obţinute, vor avea aceeaşi valoare pe piaţa muncii. Cu cât mai frecventă este utilizarea sintagmei „societatea informa ţională” şi mai pronunţată „societatea cunoaşterii”, cu atât mai mult şi cu mai multă îndrăzneală trebuie să conştientizăm misiunea şi rolul universităţilor în societate. Oare nu universităţilor le aparţine rolul de călăuză spre astfel de societăţi? Oare nu universităţile formează minţile societăţii de mâine? Oare nu universităţile trebuie să înzestreze absolvenţii săi cu un set de valori civice şi profesionale, testate prin stagii utile de practică, în cadrul cărora răspunsul la întrebările „ce ştii?” şi „ce poţi?” ne-ar demonstra ce este actual, modern şi performant?
