МАКИАВЕЛЛИ ПРОТИВ МАКИАВЕЛЛИЗМА: ПСИХОЛОГИЯ, ЭТИКА, ПОЛИТИКА
Людмила АНЦИБОР Молдавский государственный университет
Rezumat
MACHIAVELLI VIS-À-VIS DE MACHIAVELISM: PSIHOLOGIE, ETICĂ, POLITICĂ În articol sunt examinate aspectele de bază ale concepţiei despre lume a lui Nicolo Machiavelli – cel mai mare gân- ditor din epoca Renaşterii. Doctrina lui Machiavelli este fundamentată pe cunoaşterea temeinică a legităţilor sociopsiho- logice ale comportamentului uman. Istoriceşte, Machiavelli este prezentat ca un cinic fin, care consideră că la baza com- portamentului politic stau avantajul (interesul) şi forţa, precum şi că în politică trebuie să te bazezi pe forţă, dar nu pe moralitate, care poate fi ignorată în cazul în care se urmăreşte un scop nobil. Prin machiavelism se înţelege o modalitate de activitate politică, în care se recurge la orice mijloace pentru atingerea scopului propus, fiind bazată pe convingerea că, în procesul de comunicare cu alţii, aceştia pot fi şi chiar trebuie manipulaţi, că manipularea este nu doar un mod firesc, dar şi cel mai eficient de a exercita influenţă. Cu toate acestea, în articol se argumentează teza privind realismul învăţăturii psihologice a gânditorului italian şi, în special, al ideii de bază funda- mentate de dânsul: natura i-a creat pe oameni în aşa fel încât ei îşi pot dori orice; între două poluri – dorinţă şi realitate – apare o tensiune periculoasă (insatisfacţia), susceptibilă să-l deprime pe om, să-l facă invidios, perfid sau lacom. Machiavelli este unul dintre puţinii oameni politici ai epocii Renaşterii care în lucrările lor au abordat problema pri- vind rolul personalităţii guvernatorului. Reieşind din realităţile Italiei contemporane lui, ţară feudală fărâmiţată terito- rial, el considera că un principe puternic, fie şi lipsit de remuşcări, este mai bun în fruntea unei ţări unificate, decât nişte guvernatori răzleţi şi rivali. În operele sale N.Machiavelli a plasat omul în locul dogmelor religioase. În opinia lui, toate procesele care au loc în societate şi, prin urmare, în stat, ca institut politic de bază al acesteia, sunt determinate de natura (instinctele) omului sau de raţiunea umană. De asemenea, Machiavelli demonstrează existenţa unei oarecare dependenţe dintre structura socială a societăţii şi forma de guvernare. Machiavelli contrasta vitejia antică umilinţei creştineşti. În aceasta din urmă el vedea un viciu, care face lumea mai ne- putincioasă, fiind dată în mila ticăloşilor cărora nu li se opune nicio rezistenţă. Astfel, abordând problema corelaţiei dintre normele morale şi oportunitatea politică, Machiavelli a dat şi un răspuns argumentat psihologic la această problemă. Trebuie, totuşi, de menţionat că Machiavelli nu a fost primul care a vorbit despre faptul că contradicţiile sociale con- stituie unul dintre elementele de bază ale vieţii societăţii. Până la dânsul, asupra acestui fapt au indicat Platon şi Aristo- tel, însă Machiavelli a fost primul dintre gânditorii europeni neantici care a încercat să facă o legătură între procesele ce au loc în societate şi în sistemul politic al acesteia. Сuvinte-cheie: ordine mondială, scop, mijloace, stat, religie, morală.
