COMPETENȚA CA MODEL DE RELAȚIONARE
Laurențiu ȘOITU, Alexandru Ioan Cuza University, Iasi, Romania Mara-Sînziana PASCU, Moldova State University
Rezumat
Ingineria învățării” (POSTMAN, 1992) are efecte destule pentru a fi dobândit adepți și critici. Noua criză sau
„revoluție” indusă de tehnologie amețește fără limite, așa încât, sunt tot mai mulți cei care cer să privim atent la
efectele pe termen lung, la constantele generatoare de motivații în educație, la relațiile dintre actorii procesului.
Articolul își propune să extragă din câteva modele de învățare elemente care susțin că oricât de bine organizate vor
fi mecanismele predării și de înnoită este tehnologia, permanentă și inseparabilă va fi relațioarea profesor-elev. Perspectiva este susținută de recente preocupări mai ample consacrate relaționării didactice și de un recent model generat
de analiza trangenerațională a acesteia în care tehnologia este prezentă prin conținutul său informațional reflectat de
TPACK supus condiționărilor alternativei pedagogice Reggio Emilia.
Cuvinte cheie: competență, modele de învățare, relaționare, Reggio Emilia, TPACK, 3PT&Ii.
