ROLUL PRACTICIILOR DE ARTTERAPIE ÎN LUCRUL PROFESORULUI CU PĂRINȚII COPIILOR CU PARALIZII CEREBRALE
Olga IEVLEVA, Moldova State University
Rezumat
Articolul este dedicat studiului rolului practicilor de art-terapie în îmbunătățirea interacțiunii părinților care cresc
copii cu paralizie cerebrală împreună cu ceilalți copii ai lor. Autoarea își concentrează munca pe faptul că terapia
prin artă este o metodă eficientă de lucru cu părinții copiilor cu paralizie cerebrală, care le permite să-și exprime
emoțiile și sentimentele prin creativitate. Materialul conține o trecere în revistă teoretică a literaturii științifice și
metodologice privind identificarea principalelor probleme ale relațiilor părinte-copil în familiile care cresc copii cu
paralizie cerebrală. Autorul evidențiază dificultăți-cheie de interacțiune dintre profesori și părinți care cresc copii cu
paralizie cerebrală, acordând totodată atenție includerii practicilor de art-terapie în munca comună a specialiștilor și
a familiilor. Practicile de art-terapie pot ajuta profesorii să reducă așteptările părinților, să-i ajute pe părinți să accepte
caracteristicile copiilor lor într-o manieră prietenoasă cu mediul și, în general, să stabilească fundalul emoțional din
familie. Lucrarea este de natură interdisciplinară, scrisă la intersecția dintre pedagogia specială și psihologia specială.
Articolul va fi de interes pentru specialiștii din domeniul pedagogiei speciale și psihologiei speciale.
Cuvinte-cheie: copilărie, parentalitate, relații copil-părinte, paralizie cerebrală, familie, relații familiale, sprijin
pedagogic, sprijin familial, tehnologii artistice, terapie prin artă, practică artistică.
